Când cetățeanul nu mai are încredere în justiție, cine mai poate face legătura?

Există un moment, în aproape orice poveste care ajunge în fața justiției, în care omul întreabă:

„Dar dumneavoastră credeți că o să se facă dreptate?”

Uneori o spune cu speranță. Alteori cu teamă. Alteori aproape fără să mai spere la nimic.

Și poate că aceasta este una dintre cele mai grele întrebări pe care le poate primi un avocat.

Pentru că omul nu întreabă, de fapt, doar despre dosarul lui. Întreabă dacă mai are rost să creadă în ceva ce, pentru el, a devenit greu de înțeles: un sistem cu termene, acte, proceduri, articole de lege, instanțe și hotărâri.

Un sistem în care el a intrat, de cele mai multe ori, nu pentru că și-a dorit, ci pentru că viața l-a împins acolo.

A pierdut un proces. A fost concediat. A fost chemat în judecată. I s-a încălcat un drept. A divorțat. A moștenit. A fost acuzat. Sau, pur și simplu, nu a mai știut ce să facă.

Din acel moment, justiția nu mai este pentru el o instituție despre care citește în Constituție. Devine ceva personal.

Și aici începe, cred, adevărata responsabilitate a avocatului.

Nu doar aceea de a cunoaște legea. Ci aceea de a putea sta între om și un sistem pe care omul nu îl înțelege. Omul nu vine la avocat cu un dosar. Vine cu o problemă.

Pe hârtie, dosarul are număr, obiect, părți, termene și acte. În spatele lui există însă aproape întotdeauna o poveste.

Uneori este povestea unei familii care s-a destrămat. Alteori este povestea unui om care și-a pierdut locul de muncă. A unei afaceri în care s-au investit ani de muncă. A unui părinte care nu își mai vede copilul atât cât și-ar dori. A unui om care simte că i s-a făcut o nedreptate și nu știe nici măcar de unde să înceapă.

Avocatul vede toate acestea. Și trebuie să facă ceva dificil: să transforme povestea într-o problemă juridică fără să uite omul din spatele ei. Pentru că legea nu funcționează după cât de mult suferă cineva.

Nu câștigă întotdeauna cel care are dreptate în sensul în care o înțelege omul care stă în fața ta. Nu orice nedreptate poate fi reparată printr-un proces. Și nu orice proces se termină așa cum și-ar dori clientul. A spune toate acestea unui om care vine la tine cu ultima lui speranță nu este ușor.

Dar tocmai aici începe profesia.